2_CLIVIA

Clivia este o plantă originară din sudul Africii, unde creşte pe terenuri mlăştinoase. Frumuseţea şi misterul florilor sale au adus-o în Europa în 1854. La noi în ţară este puţin răspândită, fiind mai mult o plantă decorativă în ghivece de apartamente. Are rădăcini groase, cărnoase şi se distinge prin dispoziţia frunzelor şi frumuseţea florilor. Clivia are frunze verzi închis, lucioase, subţiri şi lungi, dispuse în formă de evantai circular, din mijlocul cărora, pe tije florale groase şi înalte, se formează o inflorescenţă de forma unui mănunchi de flori mici colorate în roşu-oranj, având la unele specii, în centru, culoarea galben, asemănătoare cu florile de crin.

Se fertilizează de două ori pe lună
Clivia necesită, în perioada de vară, amplasarea într-un loc cu multă lumină, dar ferită de bătaia directă a razelor de soare, temperatură moderată a mediului ambiant, udare moderată şi fertilizare la două săptămâni cu substanţe nutritive. Clivia poate fi amplasată şi pe balcon la umbră. Două specii sunt mai cunoscute şi promovate: Clivia nobilis (flori roşii cu nuanţe verzi spre vârf) şi Clivia miniata (flori portocalii cu roşu spre vârf).


Rezistă la schimbările bruşte de temperatură
Clivia se înmulţeşte primăvara, după înflorire, prin separarea micilor tulpini noi ce au apărut la planta-mamă şi plantarea lor în ghivece medii ca mărime. Ca orice plantă de apartament, clivia trebuie îngrijită în fiecare anotimp; frunzele ei de culoare verde închis, în forma de panglică, groase şi cărnoase se menţin pe tot parcursul anului. Clivia este o plantă puţin pretenţioasă, rezistând bine în încăperile cu atmosferă uscată şi la schimbările bruşte de temperatură. Poate fi păstrată în apartamente timp de mai mulţi ani. Vegetează aproape tot anul. Începe să înflorească în anul trei sau patru de cultură... Se cultivă într-un amestec de pământ format din: pământ de frunze sau mraniţă, pământ de ţelină şi nisip.

Atenţie la anotimpuri!
În timpul iernii, plantele se ţin, dacă este posibil, la 8-10 grade Celsius şi se udă moderat. Din timp în timp se înlătură praful depus pe frunze cu o cârpă uscată sau uşor umezită. Când tija florală atinge cinci, şapte centimetri, plantele se udă mai des, se ţin la căldură, la aproximativ 18 grade Celsius, în locuri cât mai bine luminate. Dacă nu se urmăreşte obţinerea de seminţe, după înflorire se înlătură tija florală. În timpul verii se poate ţine pe fereastră sau în grădină, la semiumbră. Se udă abundent, iar la trei, patru săptămâni se administrează îngrăşăminte minerale lichide pentru plante cu flori (1g/1 litru apă). În septembrie, plantele se reintroduc în sere sau în camere.

Repaus obligatoriu
Anual, primăvara, substratul, format dintr-un amestec de pământ de grădină, mraniţă şi nisip, de la suprafaţa ghiveciului trebuie înlocuit cu unul proaspăt. Stagnarea apei în sol poate produce descompunerea rădăcinilor. Planta necesită, pentru a înflori în primăvara următoare, o perioadă de repaus, din noiembrie până în februarie, de aceea iarna se va amplasa într-un spaţiu cu temperatură mai scăzută şi se va uda la intervale mai mari, până încep să-i apară bobocii. Atunci se mută într-un loc cu multă lumină.
Pe rădăcinile rizomatoase apar rămurele tinere, ce se transplantează în alte ghivece. Se cultivă foarte uşor, dar la fel de uşor poate fi pierdută dacă nu i se acordă îngrijirea necesară. Tot primăvara se va face transplantarea plantei în ghivece, care să cuprindă rădăcinile groase ale plantei cât mai restrâns.


Atenţionări
- A nu se ţine în soare direct; - A nu se uda prea mult; - A se feri de curenţii de aer; - Dacă apar gândaci pe frunze sau omizi verzi, se şterg cu o cârpă moale umectată în spirt. Iarna, o dată sau de două ori i se face toaletă, iar vara, de mai multe ori.

Secret: Când frunzele dispuse în evantai sunt în număr de şase de o parte şi de alta, apare pedunculul floral în mijloc.